24.12.2017

 

 

 

 

VA DORESC

O NOAPTE

MAGICA

SI UN

CRACIUN MINUNAT

SI

COLORAT

 

 

despre număr

 

Nu știu ce mi-a venit astăzi să caut pe GOOGLE „pregătire pentru arhitectură”…wwwuuuoooaaauuauuuauau!!!...măiculiță!…ce-am mai citit…ce inepții!…ce porcării!…ce prosteli!…!!!...!!!

Este prima oară când fac lucru acesta în ultimii 10-11 ani…întotdeauna am considerat că singurul meu concurent… sunt chiar EU…!!!...de aceea nu prea m-a interesat ce se întâmplă în jurul meu…când și când îmi mai întrebam studenții ce și cum…ei izbucneau în râs …iar din reacția lor îmi dădeam seama că nu merita nici măcar să pun întrebarea…singurul om despre care cei care sunt din Bacău îmi vorbeau cu respect ca fiind un om care își făcea treaba cu pasiune era (pentru că din păcate este deja pe „veșnicele plaiuri ale vânătorii” cum spuneau indienii americani) .arhitectul.  Plebea…

Aș avea foarte multe comentarii de făcut pe marginea celor scrise de profesorii care debordând de atâta „imaginație” au copiat tot ce era de copiat…inclusiv formatul scrisorii de intenție …ca să nu mai amintesc de ….cursuri, pasaje întregi, desene...etc……deși eu am scris că ele pot fi copiate doar de PIRATI sau de NESIMTITI….Probabil ca s-au declarat adepții uneia din cele două categorii …le urez…MULT SUCCES!...pe drumul pe care l-au ales…

Dar nu despre asta doream să vorbesc…ci despre o afirmație?...judecată de valoare?...nu știu cum să-i spun….cert este că se făcea apologia pregătirii în grupe cu număr mic de elevi…5-6…de obicei…ca și cum acest lucru ar fi o condiție esențiala pentru succesul copiilor.

De când începem să ne pregătim pentru viată…grupa mica, grupa mare, clasa 0, clasa a III-a B.…liceu.…grupa 2 în facultate… ….lucrăm și învățăm în colectivitate…cam 15…20 de copii...elevi sau studenți. Lucru acesta nu a făcut rău nimănui…lipsa de performanța a cursanților indiferent de vârsta lor ține de cu totul alte cauze și nu de acest număr.

În multe cazuri, când un părinte îi pune copilului un meditator la matematica ei gândesc în felul acesta chiar dacă nu recunosc: părintele crede că dacă profesorul are 2-3 elevi îi supraveghează mai bine pentru că progenitura sa nu e in stare ca in clasă să se ocupe de matematică…de cele mai multe ori elevul nici nu știe că nu a înțeles pentru că s-a obișnuit ca părinții să pompeze bani în pregătirea suplimentară nu pentru aprofundare…ci pentru a înțelege ceva acolo…de aici ideea ca profesorul îi acorda mai multă atenție…uitând ca elevul trebuie să-și acorde SINGUR mai multă atenție!…

Am auzit și de profesori care nu-si făceau treaba la clasa tocmai pentru a avea cât mai mulți elevi „in particular”...

 

Poate ca să înveți să cânți la pian în grupe de 20 de elevi este deplasat…sau să te pregătești pentru a deveni pilot de formula 1…dar… pentru desen lucru într-o colectivitate moderată se transformă într-un avantaj. Am experimentat acest lucru în peste 20 de ani de experiență ..și de rezultate …pentru că de fapt despre asta vorbim!

Copiii…pentru că la 17-18 ani chiar dacă se considera „maturi”…rămân încă copiii pană pe la 24-25 de ani din observațiile mele…să revenim…copiii, cum spuneam învață de la profesor (eu!), de la asistenți (studenți care au intrat primii la arhitectură…pentru că in fiecare an am stabilit cât de sus este ridicata stacheta!)...dar învață și de la colegii lor. Mai precis beneficiază de lucrurile bune pe care le descoperă în planșele colegilor lor ca și de greșeli pe care alții le-au făcut deja…

Lucrul în colectivitate, acel… ceva… sau țel comun pe care elevii îl au (descoperirea arhitecturii…desenul pică pe locul doi!) îi leagă cu niște fire nevăzute și chiar dacă nu toți devin prieteni cu toți, nu au nici o reticență în a se ajuta…a simpatiza…în a se simți bine împreună…și chiar a se respecta reciproc…lucru rar întâlnit într-un colectiv cu multe personalități…repet!…de vină este ARHITECTURA care îi unește….care îi hipnotizează !!!!!!!!!!...care le schimbă viața și îi face să vadă realitatea dintr-un unghi nebănuit până atunci.

 

Aștept comentarii pe marginea celor spuse mai sus din partea celor care au trecut pe la acest curs…și cu acordul lor pot să le pun pe site pentru a fi de folos altora….nu atât pentru a-mi confirma spusele …pentru ca STIU ca sunt adevărate cât pentru a completa lucrurile pe care eu nu am fost în stare să le observ…

 

…..paradoxal dar în timp am învățat să învăț de la elevii mei…care nu contenesc să mă uimească!!!

 

 

aaaaa…și încă ceva pentru „prieteni”:

strugurii la care nu ajungi sunt cei mai acriiiiii